joi, 29 septembrie 2016

Marea si nisipul

          Suntem printre putinii norocosi care traiesc la malul marii si vara ne bucuram de fiecare clipa pe plaja! Am adus plaja si marea chiar si in casa noastra alaturi de cateva prietene. Am pictat, decupat, am vazut documentare pentru copii.

 
Dintre toate enciclopediile pe care le-am studiat inainte de a incepe activitatea, am ales-o pe aceasta de la editura Larousse: "Prima mea carte despre mari si oceane". Mi s-a parut cea mai potrivita pentru aceste prietene dornice sa lucreze in echipa, fara sa citeasca prea mult inainte, dar sa-si foloseasca imaginatia, puterea creatoare si cunostintele acumulate. Avand imagini mari si text scurt, care cuprindea esentialul, enciclopedia pentru prichindei a fost de un real ajutor in desfasurarea activitatilor urmatoare.




Ciclul vietii





 Experimente privind gradul de salinitate al apei, evaporarea apei sarate, 
obtinerea unui praf de sare de mare


Ora de pictura- Caracatite palmate



Nisipul provenit din macinarea coralilor



 Documentare despre modul de formare a nisipului alb


Obtinerea unor plute si observarea modului in care plutesc


 Colaje cu materiale din natura



           Aceasta enciclopedie ne-a furnizat si alte date interesante pentru copii, precum informatii despre flux si reflux, importanta marii si a plajelor pentru diverse tipuri de animale, diverse tipuri de tarmuri. Am urmarit si documentare pentru copii gasite pe youtube. 
          Dia a fost fascinata de o poveste despre mitul existentei sirenelor. Intr-o postare viitoare voi scrie spre ce a condus de fapt, fara sa ma astept la acest lucru, aceasta tema.

6 ani si 10 luni


duminică, 25 septembrie 2016

Drumul lui Heidi

         Adultii tind sa creada ca sunt principalii educatori in relatia cu cei mici, dar ce bine ar fi daca nu ne-am mai grabi si am incepe sa invatam noi de la copii! Aud temerea exprimata a celor din jur ca in ziua de azi copiii nu mai vor sa citeasca. Cu toate acestea, librariile sunt pline de carti minunate pentru cei mici iar retelele de socializare de copii mici interesati si dornici sa li se citeasca si cu orele! La 10 ani insa, putini mai sunt cei care iau carti in maini din proprie initiativa. Unde este, asadar, ruptura? De cand cei mici nu mai sunt interesati de carti? Vin copii de 8 ani la mine si imi spun ingrijorati ca AU lecturi de vacanta, ca TREBUIE sa faca nu stiu cate fise de lectura. Dupa ce incep scoala, copiii ajung in cativa ani sa fie coplesiti de teme, motiv pentru care in putinele ore de seara si in vacante joaca si jucariile sunt mult mai importante decat cartile. Adultii se sperie ca cei mici nu mai pun mana pe carti si incep sa le impuna. Asa s-a ajuns sa se considere ca toti copiii trebuie sa citeasca aceleasi carti (ca doar au ajuns la varsta potrivita, nu?) fara sa se mai tina cont de preferintele lor. De multe ori nici ei, copiii, nu mai stiu ce le place. Nu au timpul suficient sa descopere.
           Noi am ales o alta cale. Am scris in multe postari cat de interesata a fost Dia de carti inca de mica. A existat o ruptura in timp si la noi. Aceasta s-a numit "youtube". Inclin insa sa cred ca a fost vorba de o perioada sensibila pentru limibile straine deoarece, in acea perioada, a capatat un accent deosebit de limba engleza si evolutia ei in aceasta directie a fost una cum nu s-a mai intalnit niciodata pana acum. La sfarsitul primaverii a inceput sa vorbeasca in limba engleza cu o iuteala care m-a convins ca am fost depasita deja in aceasta privinta. In vara insa, ne-am intors catre cartile scrise in limba romana. Cele pe care le avea nu ii mai satisfaceau curiozitatea deoarece sarea de la una la alta fara sa mai fie cuprinsa de interes ca in anii precedenti. Am inteles ca acum este momentul sa-i aduc o carte noua, necunoscuta ei, o carte care sa-i raspunda firii sociabile, dornice de a cunoaste personaje noi, interesante, relatii umane, emotii, natura. 

            Am ales "Heidi", o carte pe care o urmaream de mult timp dar pe care mi-era teama sa i-o prezint mai devreme pentru ca nu era pregatita. Vazusem aceasta carte de la editura Aquila cand o cumparasem pentru o prietena cu mai multe luni in urma, iar imaginile si textul mi s-au parut cele mai potrivite pentru noi dintre cele existente pe piata. Conteaza enorm pentru Dia prezentarea cartii! Trebuie sa aiba imagini mari, sugestive, iar personajele sa exprime emotii diverse in imagini diferite. Dia si-a citit-o in mare parte singura. Incepea sa citeasca ea iar eu terminam capitolul.


 

          In timp ce parcurgeam lectura au aparut o gramada de intrebari, cele mai multe legate de formele de relief pe care nu le intelegea in totalitate deoarece, ce-i drept, am fost destul de rar in drumetii pe munte. A fost o ocazie sa ne amintim tarile Europei si am mers putin mai departe, vorbind si studiind formele de relief din Europa. Putem spune deci, ca am impletit lectura cu geografia, chiar si desenul si matematica dupa cum se va vedea putin mai jos.




         Am pornit de la a ne reaminti pozitia Romaniei pe harta Europei, a observa relieful Romaniei in cadrul reliefului Europei, apoi ne-am amintit capitalele tarilor pomenite in lectura si am identificat relieful Germaniei si al Elvetiei. 
         A conturat pe o foaie cele doua tari, am evidentiat Alpii Elvetieni si am marcat pozitia orasului Frankfurt in interiorul Germaniei.




         In zilele urmatoare au aparut intrebari legate de inltimea muntilor. Cum totul e relativ am decis sa ii comparam ca inaltime cu statiunea montana unde a fost de mai multe ori si pe care o stie bine: Paltinis. I-am explicat cum putem face ca sa vedem bine diferenta de inaltime folosindu-ne de internet. Eu am venit cu ideea principala a realizarii desenului dar ea a cautat, ea a desenat si ea a gasit inaltimile muntilor. In felul acesta invata sa se foloseasca de internet in aflarea informatiilor dorite.



          Pentru ca era perioada in care ii placea sa modeleze (carei fetite nu-i place?) am cumparat plastilina si a obtinut formele de relief folosindu-se de hartile pe care le-am studiat atatea zile la rand pentru a intelege drumul lui Heidi de la bunicul Alm, la Clara in Frankfurt, apoi inapoi in muntii Alpi.

           Dupa citirea cartii, am urmarit si variantele diferite ale desenului "Heidi" pe youtube.
          Am lasat cea mai placuta activitate pentru final. Dia a gasit o reteta de ciocolata elvetiana pe internet, a scris-o pe o foaie apoi am gatit-o impreuna. Nu s-a intarit cum ar fi trebuit si aspectul nu a fost cel mai atragator dar gustul a fost mi-nu-nat!

          
            Ne-am stabilit si o "tema" pentru viitor: TREBUIE sa mergem in mai multe drumetii pe munte.

6 ani si 10 luni