duminică, 16 noiembrie 2014

Operatii cu sute, zeci si unitati

Din primavara si pana acum Dia nu a fost catusi de putin interesata de matematica. A avut stari trecatoare... din cand in cand parea interesata de activitatile rapide sau de jocurile simple matematice pe care i le propuneam. Doar ca niciodata nu dura mai mult de una sau doua zile.

Jocul cu betele gradate

Descompunerea numerelor

Adunari cu ajutorul balantei matematice

Descompuneri cu ajutorul tablei adunarii

Aflarea termenului necunoscut

Jocul cu riglete

Asa ca matematica am parcurs-o printre picaturi, privind cum de fiecare data activitatile matematice se transformau in povesti, iar povestile intr-un joc din care era exclusa  in totalitate matematica. 

De data aceasta, interesul ei a fost trezit in momentul in care a stat langa o fetita care isi scria tema la matematica. Atunci a inceput Dia sa imi ceara sa-i spun si ei adunari...dar nu asa, simple, ci cu numere mai mari.

De data aceasta, nenumaratele foi umplute cu numere si operatii matematice scrise la intamplare, in timpului jocului ei liber, intrebarile incuietoare de genul: "Cat fac 100 si cu 100 si cu 20 100?" mi-au aratat clar ca a sosit o alta perioada sensibila pentru matematica. Cum se pare ca matematica nu este una dintre pasiunile ei,  trebuie sa valorific cat mai bine aceste perioade sensibile, astfel incat sa invete lucrurile noi pentru care este pregatita, iubind, in acelasi timp, matematica. Ultima perioada sensibila pentru matematica pe care am identificat-o a fost in luna aprilie la O perioada sensibila pentru numere.   

Asa ca am inceput...                   ...deocamdata doar cu numere formate din zeci si unitati...

 


                                                   ... apoi cu numere formate din sute, zeci si unitati...


 




Pentru adunari am procedat in felul urmator:
- a asezat tablitele pentru a forma numerele scrise pe hartie
- a adaugat rigletele din cutie pentru ambele numere 
- a coborat toate rigletele dedesubt, aranjandu-le pe sute, zeci si unitati
- a numarat rigletele si a scris rezultatul pe foaie

Pentru scaderi modul de lucru a fost putin diferit:
- a asezat tablitele pentru a forma numerele scrise pe hartie
- a adaugat riglete doar pentru primul numar
- pentru a forma al doilea numar, a luat rigletele dintre rigletele primului numar
- cele ramase au fost coborate si asezate pe sute, zeci si unitati
- a numarat rigletele ramase si a scris rezultatul

 


Modul de lucru a fost foarte simplu. Dia a inteles imediat cum trebuie sa procedeze si a lucrat respectand toate etapele. Doar ca nici de data aceasta perioada sensibila pentru matematica n-a durat prea mult: aproximativ 2 saptamani.

Cand am simtit ca-si pierde interesul pentru tablite si riglete am jucat jocuri matematice in familie.




Pentru o saptamana am gandit un joc pentru a amesteca cifrele cu literele pe care le indrageste enorm. Astfel, in fiecare zi a saptamanii trecute, Dia s-a trezit si s-a dus sa rezolve cateva calcule pentru a afla prin intermediul codului secret, mesajul surpriza al zilei. Despre aceste surprize voi scrie mai pe larg intr-o postare viitoare, deoarece in acest moment s-au intrepatruns doua teme diferite: operatiile matematice cu tema pasarilor.

Acest joc pe care l-am gandit contine:
Codul secret: o insiruire de numere si litere, astfel incat fiecarui numar ii corespunde o litera
Fise zilnice: contin o insiruire de adunari si scaderi, gandite astfel incat sumelor sau diferentelor sa le corespunda cate o litera din codul secret, iar din insiruirea lor sa rezulte un mesaj
Mesajul zilei: o fisa liniata special pentru Dia, pentru a scrie cu litere de mana mesajul fiecarei zile

Au trecut doua zile de cand nu mai pare interesata de operatii matematice. In aceste doua saptamani a invatat logic adunari si scaderi cu sute, zeci si unitati, a invatat extrem de rapid si fara nicio interventie suplimentara adunarea cu 9 cu trecere peste ordin. A inteles ca trebuie sa completeze zecea cu 1 si ca restul unitatilor se adauga zecii... a inteles asa de rapid ca n-am apucat sa fac nicio poza acestei etape. I-am aratat o singura data cu rigletele: 9+5. O unitate (cubulet) s-a mutat de la 5 la 9 si in locul celor 10 unitati i-am dat o zece caci erau la fel. Cand am mutat unitatea de la 5, au ramas 4. I s-a parut atat de logic in aceasta perioada! 

5 ani si 1 luna


duminică, 9 noiembrie 2014

Ratusca cea urata

Ratusca cea urata este una dintre povestile care mi-au placut foarte mult in copilarie, ca majoritatea povestilor lui Hans Christian Andersen. Cand am cumparat aceasta carte, Dia era mai mica, dar m-au fermecat ilustratiile.

Nici dupa ce a crescut, Dia nu mi-a cerut sa i-o citesc. Se uita pe poze dar gasea mereu alte carti de citit. Cauta, de obicei, carti cu printese, sirene, flori, palate...are tendinta sa ocoleasca povestile cu animale. Intr-o seara, inainte de culcare, i-am aratat-o. A acceptat sa o citim dar nu era foarte incantata. Pe masura ce-i citeam, observam cat de fascinata devenea. Abia acum intelegea cartea cu adevarat. Prima observatie a ei despre aceasta poveste a fost: "Ce gratioasa este lebada acum!"   






                                                                                         
Fragmentul ei preferat a fost, dupa cum ma asteptam, cel final, cand lebada era admirata de toti cei care o zareau.


De la 2 ani, Dia rezolva cu drag diverse puzzle-uri cu putine piese. In jurul varstei de 4 ani s-a produs o schimbare brusca a intereselor ei. A inceput sa respinga astfel de jocuri in favoarea altora. De atunci, nu a mai cerut niciun fel de puzzle si nici eu nu i-am mai propus. Avea cu totul alte preocupari. De data aceasta a regasit placerea de a monta o imagine deosebita... poate si pentru mesajul pe care i l-a transmis. Ratusca cea urata pleaca intr-o calatorie la capatul careia va afla ca este, de fapt, lebada cea frumoasa.



Pentru ca nu am gasit nicaieri fise de lucru potrivite pentru Dia, am gandit eu cateva, lasand-o pe ea sa aleaga dintre ele. I-am propus fise care sa ii dea ei posibilitatea sa-si exprime gandurile, ideile, sentimentele fata de personaje si intamplari. In felul acesta am aflat cat de mult i-a placut sfarsitul povestii cand "ratusca" a aflat ca este o lebada, ca ea considera ca puii lebedelor, daca seamana toti cu ratusca cea urata, sunt curajosi si rezistenti, si ca frumusetea lebedei este reprezentata de albul imaculat al penelor sale. Pentru Dia, albul reprezinta eleganta si frumusetea.

Portofoliul obtinut este nu numai o dovada a impactului puternic pe care l-a avut aceasta lectura asupra ei, dar si a atractiei puternice pe care o simte fata de povesti, de teatru, de lecturi, in general.
Desi a vorbit destul de tarziu si inca pronunta destul de greu multe cuvinte, are o receptivitate care inca ma uimeste. Are un simt al limbii care o ajuta sa retina expresii deosebite, sa le inteleaga sensul foarte usor, sa retina foarte usor cuvinte din alte limbi. Poate povesti cu o foarte mare usurinta respectand ordinea intamplarilor, amintind in amanunt toate detaliile, poate citi cu usurinta cuvinte pe care nici nu le poate pronunta daca nu le vede scrise. A invatat sa scrie cu litere de mana cu o asa rapiditate, incat nici n-am avut timp sa termin literele din argila pe care le pregateam si, care, la un moment dat, nu au mai avut niciun rost. 



 Asa cum nu-i place sa se incadreze in spatiu cand coloreaza si prefera desenul liber pe coli albe, tot asa prefera sa scrie cu litere de mana pe coli albe, nu liniate.

Una dintre fise fusese lasata la urma, "pentru o alta zi", pentru ca nu-si dorea sa scrie o scrisoare... de fapt, nu prea intelegea ce este o scrisoare. Ii propusesem sa-si imagineze ca este lebada cea frumoasa si ca ii scrie o scrisoare mamei ei, ratusca. Asa ca, "intr-o alta zi", s-a uitat la foaie si mi-a spus: "Vreau sa scriu cum vreau eu. Sa nu te uiti..." I-am explicat rapid cum e cu formula de inceput... apoi m-a trimis departe. Cand a venit la mine, mi-a adus scrisoarea de alaturi.


Am incercat si alte activitati carora nu le-a dat prea mare importanta: rase de lebede in atlas si pe internet, o asemanare cu Odette din Lacul lebedelor, pe care se pare ca a uitat-o, auditia Lacul lebedelor compusa de Ceaikovski.

Desenul animat a incantat-o, desigur. Carui copil nu-i plac imaginile in miscare?

                     
O alta activitate placuta a fost vizita pe care am facut-o lebedelor, avand norocul sa intalnim si o lebaduta care semana cu ratusca cea urata... mai mica decat celelalte si gri. Printre acele lebede erau si cateva ratuste si multi, multi pescarusi.



                                      
Dia mi-a spus ca este o petrecere data de prietenii lebedei care serbeaza faptul ca nu mai este considerata "ratusca cea urata, ci o lebada frumoasa", iar ea si copiii de acolo sunt copiii din carte, cei de pe ultima pagina, care o arata cu degetul pe ea, cea mai frumoasa lebada de pe lac.  
                             

Multumim Mari ca ne-ai indrumat catre lacul lebedelor!

5 ani si 1 luna

duminică, 2 noiembrie 2014

Toamna...

Pana acum ne-am bucurat de o toamna frumoasa care ne-a chemat de multe ori in parc pentru a strange castane, preferatele ei, dar mai ales fel si fel de frunze uscate de toate marimile, culorile si formele. Pentru ca parcul e mare si Dia mica, am avut nevoie de indicatii pentru a descoperi exact locul in care gasim castane. Decat o harta, am gandit ca mai de folos ar fi niste imagini mici, pe masura manutelor ei... 
... imagini reprezentand pe o parte frunza si fructul, iar pe celalta imaginea pomului cautat...


Pregatite cu aceste imagini, am plecat sa cercetam parcul si sa rugam castanii sa ne ofere castane, stejarii sa ne daruiasca ghinde, iar coniferele sa ne dea cateva conuri pentru casuta noastra.

Vremea a tinut cu noi o luna intreaga, astfel ca am revenit in parc pentru a ne mari colectia de castane, conuri si ghinde... si de furnicute, viermisori si gandacei neobservati de Dia la timp, care-si gasisera casuta in fructele cazute de ceva timp pe jos. 








Am citit "Stejarul pitic, cel mai bun tatic", minunata poveste a unui stejarel care, devenit tata peste noapte, tatal unui pui de veverita, invata sa ingrijeasca, sa iubeasca, sa duca dorul...


 



Bucurandu-ne de ultima incercare a soarelui de a mai ramane o zi cu noi, am scos carticica in parc, langa stejarul "nostru". Am intins o paturica, am pus cartea pe patura si, ca la un semn, patura s-a umplut de copii mari si mici... unii venisera cu noi, altii, curiosi, au venit si ei de prin imprejurimi... si le-am citit povestea. Cei micuti nu aveau multa rabdare... asa ca mi-am pus in scena si abilitatile de povestitor. Isi doreau sa alerge, sa exploreze natura... intr-o zi asa de frumoasa! Au strans apoi frunze de stejar si ghinde, castane si frunze de castan si au gasit chiar si conuri. Ce frumos ar fi daca am avea mai multe locuri cu pomi si verdeata in orasul nostru!





Au venit si zilele friguroase de toamna... Am incercat sa ni-l amintim pe Stejarel si sa-i dam o forma.
5 ani