sâmbătă, 23 august 2014

Casuta din sopron

Mi-au placut casutele din copaci, inca de cand eram mica. Le vedeam in filmele pentru copii si imi doream sa traiesc la marginea unei paduri, sa am o casuta la inaltime, undeva, intre maimute, si-mi doream o gramada de prieteni pe care sa-i invit acolo. Prieteni prea multi n-am avut, nici casuta in copac; doar un cires inalt si batran, in curtea bunicilor, in care ma cataram de cate ori ii vizitam. Ziua in care nu am mai gasit ciresul la locul lui (fusese taiat fara ca eu sa stiu) a fost pentru mine una dintre cele mai triste zile traite acolo. Mai tarziu, am citit Morometii si asa de simplu am inteles zbuciumul sufletesc al lui Moromete din pricina taierii salcamului!

Dia, insa, nu-si doreste casute in copaci ori paduri in care sa alerge. Ea vrea carti cu printese, un taram magic, vrea teatru si jocuri diverse, marionete si papusi cu multe rochite.

Ideea casutei din sopron nu a fost a noastra, ci a bunicilor. Sigur ca a fost primita cu entuziasm, fiind ceva nou si deosebit de ceea ce facusem pana atunci. Am cumparat pensule si doar o cutie cu vopsea pentru inceput, crezand ca totul se va rezuma doar la o ora de vopsit. Pe masura ce vopsem insa, ne veneau fel si fel de idei care necesitau alte doua ore de munca. Si uite asa, treaba noastra a durat mai multe zile.

Dia nu are o culoare preferata. In fiecare zi, culoarea ei preferata este alta. Uneori este roz, alteori albul mireselor. Sunt zile cand prefera lucruri mov. Cand am intrebat-o ce culoare isi doreste sa vopsim scara casutei, mi-a spus ca vrea sa fie colorata in roz si mov. Pana am ajuns la magazin, a mai vrut verde si rosu. In fata raftului cauta galbenul. Asa ca, atunci cand am realizat la fata locului ca avem exact 7 scari, am hotarat sa folosim toate culorile curcubeului.









Cu ajutorul unui cartof, a facut bulinute multicolore pe treapta de la baza. Ideea i-a venit ei cand, incercand sa mai gaseasca o culoare pe care n-am folosit-o, a spus bunt-din limba germana care inseamna multicolor (era perioada in care invata culorile la limba germana). Asa ca... bunt am facut...cu jumatati de cartof.


Dupa ce am vopsit scara, am lasat-o sa-si personalizeze si peretele din fata casutei. Cu palmele acoperite de vopsea si-a lasat amprentele palmelor pana cand si-a dat seama ca vrea sa picteze si altceva.

A ales o scena cu printese, bineinteles. Pentru cine nu le recunoaste, sunt printesele Anna si Elsa din Regatul de gheata.






Iata transformarea care a convins-o pe Dia sa stea trei zile la bunici.


Nu este o casa in copac, ci doar o casuta intr-un mic sopron din spatele gradinii. Poate ca, intr-o zi, vom mesteri si o casuta in pomisorul ei...pentru vrabiute...cand Pisi va fi suficient de batrana si plicitisita ca sa nu le mai vaneze. Pomul ei este un mar, plantat cand era mica. Era fructul ei preferat si de aceea am ales acest pom. Este singurul pom fructifer din gradina bunicilor care anul acesta a dat multe roade, asa de multe, incat au tras cateva sfori ajutatoare ca sa le lege ramurile mult prea incarcate.


4 ani si 10 luni

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu