luni, 17 februarie 2014

Lumina si culoare

Pentru ca au fost zilele asa de mohorate in ultima vreme, pentru ca Dia s-a luptat cu varsatul de vant, pentru ca m-a intrebat cand va veni vara, m-am gandit sa aduc putina culoare si ceva mai multa distractie in activitatile noastre. Si am adus... spectrul solar.
Inainte de a se trezi ea, am imbracat camera in multe, multe culori vesele, iar masa i-am impodobit-o in culorile curcubeului. Am urmarit cata energie a primit in doar cateva minute, doar privind materialele de pe masuta.
Enciclopedia Si eu vreau sa stiu de la editura Teora ne-a fost deseori de un real folos. Are informatii prezentate clar, pe intelesul copiilor, iar imaginile mari si frumos colorate surprind exact esentialul.
Dia a fost  incantata de viteza luminii. Copiii intuiesc atatea lucruri! Cand incercam sa-i explic despre viteza extraordinara pe care nu o poate ajunge niciun avion rapid...ea mi-a spus: "Nu, avionul nu, dar Doamne-Doamne da...adica Doamne-Doamne sta acolo sus in cer de unde vine lumina." Tocmai vorbisem despre faptul ca lumina este trimisa in cea mai mare parte de soare, ca luna nu are lumina proprie... Ii place sa vorbim, dar viteza luminii a fascinat-o. A pus o gramada de intrebari.
Apoi am citit despre culorile spectrului solar si cu ajutorul setului de la Noriel, Bazele stiintei, am pus in practica, observand combinatiile de culori cu ajurotul discurilor colorate. A montat apoi culorile pe titirezul colorat si a fost incantata sa-l roteasca iar si iar. Ne-am incheiat activitatea cu o plansa pe care a colorat curcubeul. Si-n timp ce colora, mi-a amintit ca atunci cand era mica ii citeam o carte cu Bobita care isi dorea sa urce pe curcubeu. Nu ma gandisem la ea, dar am scos-o din biblioteca si am recitit-o -Bobita si Buburuza...ce repede trece timpul!


Si pentru ca-i plac asa de mult cartile si pentru ca deja citeste binisor, am exersat cititul pe minunata carticica de la editura Egmont, Clopotica. Colectia Disney zanele este una minunata pentru copiii care au ajuns deja sa citeasca, poate cu putin ajutor (in cazul nostru la grupurile de litere) si care iubesc zanele. Iar Diana le adora!...pe zane, pe printese, pe sirene... pur si simplu le adora! Asa ca am vorbit muult timp despre zanele din Clopotica (Tinker Bell) si ne-am hotarat, in ton cu tema, sa o costumam in Iridessa, printesa luminii din cartea amintita.

 

Diana-printesa luminii

 

 Am inceput prin a confectiona rochita de zana dar, pentru ca nu avea rabdare si nici material textil nu aveam, am capsat o coala de hartie si i-am taiat cateva franjuri. Apoi am facut rapid coroana, iar fasiile de hartie pentru bagheta zanei au fost taiate de Dia... un exercitiu minunat pentru degetelele ei, dar mai ales pentru exersarea perseverentei (capitol la care avem de lucrat). Iar rezultatul: un copil fericit si jucaus!


 

Cand am cumparat parasuta colorata pentru a ma juca impreuna cu elevii de la scoala, recunosc ca mi-a parut putin rau ca a fost cam scumpa...insa azi am realizat ca este potrivita chiar si intr-o casa micuta ca a noatra si ca a putut fi minunat manevrata numai de mine si de Dia. Fiind doar noi insa, nu am putut sa fac poze sugestive. Voi adauga o poza facuta cu putin timp in urma la o minunata intalnire la BBCenter unde am prezentat cateva dintre materialele Montessori facute de noi.
Este un material foarte usor care se ridica in aer si coboara exact ca o parasuta (de unde si denumirea). Copiii se distreaza sarind sa o atinga sau grabindu-se sa ajunga in partea opusa inainte ca parasuta sa cada peste ei, sau poti pune o mingiuta usoara pe ea si, in lucru de echipa, sa incerci sa faci mingea sa se roteasca fara sa cada prin gaura din mijloc. Va dati seama ca rochita Diei din hartie a ramas undeva, in urma.

 

Mini-album foto

Este minunat cate se pot face daca te apleci asupra copilului, asupra intereselor lui. Dia este fascinata de imaginea ei de cand era bebelus sau mai mica. Ideea nu este ca atunci era mai mica, ci ca acum este mai mare. Se hraneste cu toate informatiile care o asigura ca este mai mare, ca stie mai multe, ca poate face mai multe decat in trecut. Si este in regula, zic eu, atata timp cat nu incearca sa se compare cu altii, ci cu sine insasi. Dar societatea in care traim, din pacate, ii cultiva si aceasta dorinta de a se compara cu ceilalti, de a fi mai buna decat ei, dorinta care, negresit, vine impreuna cu teama de esec...mai ales ca ea tinde sa renunte repede la lucrurile care ii par complicate.

Si pentru a combina culoarea cu imaginea ei, am realizat un mini-album punand pe fiecare pagina o Dia mica... la nastere, la un an, la 2 ani, la 3 ani si la 4 ani. Inca ma mai mir cat de repede a trecut timpul si ma minunez de natura asta proasta a omului de a nu intelege ce este cu adevarat important in viata sa.

Cercurile le-am decupat eu din burete, fiind mai greu de taiat, iar ea si-a lipit pozele de la Dia cea mai mica la cea mai mare. Tati ne-a prins cercurile cu un plastic topit, astfel incat sa ramana lipite unele de altele.

 

Joc cu zar

 Ii plac foarte mult jocurile cu zar. Azi am gandit un joc folosindu-ne de materialele pe care le aveam acasa. Suntem intr-un punct in care nu vizualizeaza din prima un hexagon si un pentagon, fiind necesar sa le numere mereu laturile. Asa ca, printre formele geometrice bine cunoscute de ea, am introdus si aceste doua forme. Toate formele geometrice au laturile colorate in portocaliu, mov sau verde (le-am facut pe coli A4 la calculator apoi le-am laminat). Cu ajutorul a 2 zaruri cu fete colorate luam doua bete in culorile indicate. Daca erau culori binare isi gaseau imediat locul, dar daca erau primare trebuiau facute combinatii  pentru a fi schimbate cu unele de culori binare. De exemplu, daca am obtinut un bat rosu il tin in mana si astept pana obtin si unul galben ca sa le schimb pe unul portocaliu, sau pana obtin unul albastru ca sa le schimb pe unul mov. Jocul se poate juca si sub forma unui comcurs pana ce unul dintre participantii la joc isi completeaza toate laturile figurilor geometrice. Cu Dia insa, prefer sa-l jucam colaborand, lucrand impreuna, in aceeasi directie, din motive mentionate mai sus.

 

4ani si 4 luni 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu