Atelierul casei - tablite cu numere

Cand am auzit pentru prima data de Maria Montessori, era doar un nume trecut in cartea de pedagogie, nici macar in materia pentru bac. Nu mi s-a parut interesanta. Unde erau atunci principiile pedagogiei ei, unde erau materialele Montessori, de ce nu ne-a prezentat nimeni ceva palpabil, ceva ce putea fi atins? Cate dintre activitatile de la scoala implica si altceva decat carti, caiete si catalog?

Mi-as dori ca in licee sa li se vorbeasca elevilor despre Maria Montessori, despre cartile ei, sa li se arate materiale, imagini, poze, copii fericiti al caror ritm de lucru este respecatat, sa li se vorbeasca despre libertatea invatamantului gandit de ea... atunci, cu siguranta, doar atunci, le va fi atrasa atentia. Toti copiii sunt visatori, se nasc cu dorinta si putinta de a invata, toti isi doresc sa faca ceva deosebit, mai ales adolescentii. Dar ce pot face atunci cand asteptarile cele mai mari ale invatamantului sunt ca ei sa reproduca? Unde sunt experimentele, experientele si aportul lor? Cum poti deveni cu adevarat bun la ceva daca nu ai posibilitatea, timpul necesar sa studiezi acel ceva? Materia prea stufoasa si monotona reduce toate experientele de invatare, canalizeaza entuziasmul copiilor catre alte domenii, catre zone in care se simt apreciati pentru aportul pe care-l aduc ei insisi la dezvoltare. Cel mai rau este ca accesul adultilor este ingradit in aceasta zona a lor, ca nu cumva sa distruga farmecul universului creat de ei. Si cine ce poate face?

Dar cine a fost Maria Montessori? Poti convinge pe cineva ca in acele case ale copiilor sunt copii mai fericiti, mai echilibrati, mai isteti fara sa-i arati acesti copii? In trecut nu s-a putut. Prea putini au crezut atunci si din ce in ce mai multi incep sa creada acum. Pe masura ce institutiile de invatamant Montessori se inmultesc, oamenii incep sa se debaraseze de ideile preconcepute, sa se elibereze de fricile lor si sa priveasca si chipul copilului de langa ei.

Ce este cel mai trist? Maria Montessori s-a adresat copiilor din familii foarte sarace, fara posibilitati, a vrut sa creeze un invatamant placut si accesibil tuturor. Din pacate, invatamantul Montessori a devenit extrem de scump. Numai pentru a deveni educator Montessori pentru grupa de varsta 0-3 ani ai nevoie de mii de euro. Iar materialele, care se gasesc destul de rar, sunt foarte scumpe!

Asa a luat fiinta atelierul nostru, al casei. Am studiat materialele Montessori, ne-am cumparat uneltele necesare, mult lemn, vopsele pe baza de apa si ne-am facut timp, o data pe saptamana, pentru mesterit. Saptamana aceasta am facut placutele pentru numere 0-1000. Sunt minunate! Ele poate mai au denivelari, cate-o dunga mai ingrosata, dar noua ni se par cele mai potrivite din lume. Nu le-am schimba cu unele facute in fabrica!

Tati a taiat lemnul la dimensiunea care ni s-a parut potrivita. Am facut apoi conturul cifrelor, dupa ce am masurat distanta la care trebuiau sa fie unele fata de altele. M-au ajutat foarte mult cifrele cu magnet, din plastic, pe care le cumparasem mai demult pentru a ne juca pe usa metalica. De data aceasta, le-am folosit pentru a le face conturul pe tablite.

Am pictat cu verde unitatile si miile, cu albastru zecile si cu rosu sutele (in total 90 de cifre!)

Apoi tati ne-a facut cutia si multe siruri de margele (...le-am uitat si numarul).

 Rezultatul se observa mai jos, impreuna cu tablitele pentru numerele pana la 20. Suntem foarte mandri de ce am realizat!

Care este avantajul, pentru copil, de a lucra cu aceste materiale? Copiii inteleg matematica, o simt, o pipaie, o cantaresc. De cate ori nu a incercat un profesor sau parinte sa explice o notiune pe care cei mici nu pareau s-o inteleaga in ruptul capului? Materialele Montessori sunt logice, atragatoare si ii permit copilului sa se autocorecteze.

Numerele 10-19 (3)

Materiale Montessori (3)

A devenit obisnuinta ca dimineata sa-si intinda covorasul si sa lucreze cu tablitele. Ii plac lucrurile noi. Se plictiseste daca face ceva din ce a facut si zilele trecute, asa ca mereu trebuie sa am pregatit un alt material si trebuie sa modific programul zilnic. Ce-am mai facut zilele acestea?

 

Am improvizat... cartonase, carioci, bilute...Am format din tablitele zeci si tablitele unitati, numerele  indicate in cartonase. Am cautat numarul surpriza (=lipsa), noi asa ii spunem; suna mai interesant.

Am improvizat o tabla a zecilor si unitatilor (in viitor si a sutelor si miilor) dintr-un burete subtire alb, liniat cu un marker negru si completat cu z pentru zeci si u pentru unitati. Nimic mai simplu. Literele au fost luate din colectia noastra de litere de tipar, la care tati a muncit foarte mult cu ceva timp in urma, insa pot fi inlocuite si cu litere din carton sau pot fi chiar desenate pe burete sau panza. Am completat casuta zecilor cu sirurile de zeci, in cazul nostru aveam mereu o singura zece fiind numere pana la 20, iar la unitati am adaugat bilutele pentru unitati. Rolul acestei table a zecilor si a unitatilor, va fi foarte important in viitor. Acum doar facem cunostinta cu ea, invatam sa o indragim, sa nu ne sperie, apoi va deveni baza pe care vom invata adunarile si scaderile mult mai mari. Dar mai e pana atunci.

La cum o stiu eu pe Dia, va veni o perioada in care nu-si va mai pregati presuletul pentru tablite. Ii plac toate activitatile, e foarte curioasa si in acelasi timp se plictiseste repede. Deja a inceput sa se indrepte mai mult catre harta Europei, de care fusese mult timp intimidata. De cand i-am aratat "regatul Elsei"=Norvegia (v.Regatul de gheata) a devenit destul de curioasa. Probabil ca activitatea principala va trece catre geografie in viitorul apropiat. Vom vedea.

Deocamdata, am cautat jocuri frumoase ca sa ne petrecem timpul si, in acelasi timp, sa repetam notiunile invatate.

Un joc potrivit, minunat, frumos colorat, destul de simplu, fara reguli complexe, dar suficient pentru vizualizarea numerelor pana la 49 este acesta:

Si se joaca minunat in doi sau chiar in patru participanti, mai ales cand ai ceva de rontait alaturi. Pionii pleaca de la start, zarul indica numarul de casute peste care trec pionii, iar Minnie cea draguta are manute norocoase care te pot trimite catre numere mai mari, sau manute mai putin norocoase care te intorc din drum. Chiar acum Dia il invata pe tati cum se joaca! (noi presupunem ca tati nu stie pentru ca ea insista sa-i explice).

Si un sir luuung pe care lipim numere corespunzatoare numarului de bilute din fiecare casuta, un sir intins in toata camera care asteapta sa fie completat.

4 ani si 4 luni

Numere 10-19 (2)

Materiale Montessori (3)

Am continuat activitatea de ieri, introducand bilute care sa o ajute sa inteleaga si mai bine cantitatea reprezentata de numerele obtinute de ea.

Dupa ce a aranjat toate numerele cuprinse intre 10 si 20 punand placutele cu zeci, apoi pe cele cu unitati, am introdus sirurile de margele. Prima oara a asezat in dreptul fiecarui numar siruri de cate 10, dupa care a adus si sirurile continand atatea margele cate indica cifra unitatilor, pentru fiecare numar.

Pentru ce altceva mai iubesc aceasta metoda? Poate in primul rand pentru ca ii ofera copilului un punct de plecare, dar ii permite sa se dezvolte independent. Astfel, nu o corectez direct cand greseste si, cel mai important, nu intervin in activitatea ei decat daca mi-o cere. Asa ca, i-am prezentat materialul, i-am aratat cum se desfasoara pe covoras, apoi am lasat-o sa faca acelasi lucru, fara sa intervin. Cand copilul este pregatit, va putea sa utilizeze potrivit materialul, fiind mandru de ce a realizat in final. Daca in exercitiul ei apar greseli, le retin si revin asupra acelor aspecte in prezentarea ulterioara.

Aceasta trusa pe care am realizat-o mai demult ne-a ajutat si in cadrul altor activitati. Cu ajutorul ei a invatat Dia insiruirea logica a numerelor pana la 10, compunerea lor si cateva adunari. De data aceasta este foarte potrivita, mai ales ca Dia cunoaste deja locul fiecarui sir de margelute si nu mai asteapta mereu sa le numere. Am vazut in sistemul Montessori ca se prefera culori diferite pentru siraguri cu un numar diferit de bile. Insa, tinand cont de activitatile viitoare pe care vreau sa le abordam, am preferat aceasta culoare pentru toate siragurile de margele.

In continuare a completat biletele cu numarul lipsa. Biletelele sunt laminate, astfel incat sa poata fi completate cu carioci pe baza de apa, apoi sterse doar cu putina vata cu apa sau spirt.

4 ani si 4 luni

Numere 10-19 (1)

Materiale Montessori (2)

De multe ori cand vorbesc despre scrierea unui numar, copiii ii enumera cifrele. Invata mai repede sa recunoasca numerele, dar mai greu inteleg ce sau cat reprezinta ele. Si cu Dia a fost la fel. N-am avut timp sa introduc aceste numere mai devreme si deja imi spunea ca 13 este format din 1 si din 3. Nu o puteam contrazice atata timp cat nu avea pregatit materialul care sa o ajute sa inteleaga singura compunerea acestor numere. Azi a atins, a lucrat cu tablite si a invatat cu placere ca numarul 13 este format din 10 si 3.

In sistemul Montessori invatarea acestor numere este atat de logica! Copilul porneste de la numarul 10 pe care il cunoaste deja, adaugand, pe rand, numerele de la 1 la 9 pe care iarasi le cunoaste. Astfel, el invata nu numai reprezentarea grafica a unui numar, ci si modul in care se formeaza acel numar.

Prima oara i-am aratat eu cum se aranjeaza tablitele, apoi am lasat-o si pe ea si am constatat ca era mai mult decat pregatita pentru aceasta activitate. A trecut foarte usor de la 1 si 1 la 10 si 1 pentru compunerea numarului 11 si la fel si la celelalte, iar in activitatile care au urmat a demonstrat ca a si inteles conceptul.

Este important ca in timpul activitatii copilul sa verbalizeze ceea ce face.

1. Am aranjat tablitele cu 10, pe verticala

2. Am adaugat tablitele cu numere de la 1 la 9 in dreptul tablitelor cu 10 (Verbalizand "10 si 1" "10 si 2"...)

3. Am luat tablita unitate si am suprapus-o peste cifra 0 a lui 10 (Verbalizand "Din 10 si 1 obtin 11" "Din 10 si 2 obtin 12"...)

Un exercitiu interesant a fost sa-i dau cartonase cu numere cuprinse intre 10 si 20 si sa o intreb din ce numere sunt compuse. A luptat putin cu ea insasi, pentru ca avea tendinta la primul numar (18) sa citeasca cifrele numarului, insa imediat s-a corectat lucrand cu tablitele care i-au placut foarte mult.

 

 Am lucrat un exercitiu si in lipsa tablitelor. A cautat si a stampilat numerele de la 10 la 20, descompunandu-le in 10 si... (o unitate). La 20, lucrurile s-au complicat, dar i-am aratat rigletele pe care le-am folosit de multe ori si a inteles imediat ca sunt 2 zeci.

4 ani si 4 luni

Micul arici

Azi am citit o carte minunata!...o carte despre prietenie, despre intrajutorare, despre puterea de a reactiona  in vreme de restriste. O zi ploioasa prezinta peripetiile prin care trece Micul Arici, inca de la trezire, cand observa ca afara ploua, pana seara cand, prin curajul si sufletul lui bun, aduna in jurul sau alti patru prieteni (o cartita si o familie de soricei) aflati in pericol. Celor cinci prieteni li se alatura Vulpoiul care, in aceasta carticica, este un personaj pozitiv, unul care se distanteaza net de imaginea de vicleana atribuita vulpii in multe dintre povestile clasice pentru copii. Vulpoiul ii conduce pe cei cinci prieteni la casa Bursucului,  unde acesta priveste cu ingrijorare tavanul: "Ai fi zis ca apa are destul loc afara si ca n-ar trebui sa-mi intre si mie-n casa prin acoperis, zise el repede privind cum apa cadea pe podea, picatura dupa picatura." Privirile tuturor se indreapta asupra acoperisului, de unde se observa, nu numai picaturile de apa care curg, ci si radacinile copacului sub care isi are salasul cartita. Este atat de simplu pentru cei mici sa intuiasca modul de viata al rozatoarelor acum!

Ideea minunata a ariciului pentru a salva casuta cartitei, aduce in centrul atentiei acelasi obiect care i-a ferit de ploaie in prima parte a povestii si i-a salvat de la inec in a doua. Aceasta minunata umbrela care pare sa aiba puteri magice, fara a depasi, insa, granitele realului, iese in evidenta prin coloritul sau simplu (este rosie cu buline albe), prin stralucirea care o insoteste in fiecare pagina a cartii, dar mai ales prin intrebuintarile atat de diverse la care cei mici nu s-au gandit pana acum: ea apara de ploaie, este corabioara la nevoie si poate opri chiar si apa care curge in casa prin acoperis. Minunata umbrela! Si cat de folositoare aceasta carte cand parintii alearga, la cerea copiilor, in cautarea unor umbrelute cu desene care de care mai pretentioase, mai sofisticate si mai scumpe!

Este remarcabil cum o poveste poate fi asa de frumoasa fara a avea personaje negative, fara suspansul creat de intamplarile ce par a nu mai avea cale de intoarcere. Chiar daca si in aceasta carte personajele trebuie sa depaseasca momente grele, precum cel in care vantul le poarta pe sus, situatiile lasa loc de speranta si optimism, mai ales prin comparatiile facute, dar si prin atitudinea pe care o manifesta cei sapte prieteni pe parcursul cartii: "Dar tocmai cand credeau ca vantul se pototlise, o rafala puternica ii azvarli in aer ca pe niste frunze uscate de toamna."

Ce a impresionat-o pe Dia cel mai mult...in afara de ciocolata calda pe care au baut-o prietenii langa foc? A impresionat-o ca Micul Arici nu s-a dus sa se culce in casuta lui, desi era seara. De ce Micul Arici a ramas impreuna cu ceilalti prieteni, peste noapte, in casuta Bursucului? Cred ca stia raspunsul, dar avea nevoie de confirmarea mea: Micul Arici nu mai era singur, avea prieteni buni, prieteni care s-au ajutat la nevoie, au depasit greutatile...si ea a inceput sa rada emotionata. E sensibila, e foarte sensibila!

 Biletele ratacite

Raman uimita pe zi ce trece cat de mult a inceput sa-i placa sa citeasca. Ii placea si inainte, dar numai acasa. Inainte ma intreba mereu, chiar daca ar fi putut sa citeasca si ea, "Mami, ce scrie aici?". Ii raspundeam daca mai era cineva in preajma, ca sa n-o pun in situatia de a demonstra ceva. Daca eram singure, citeam inceputul si restul pe o voce mai scazuta, astfel incat mai mult sa intuiasca ce spuneam.. Azi, in librarie, citea cu voce tare titlurile cartilor pe care le lua in maini, dar cu atata pasiune pe care nu am mai vazut-o pe chipul ei, nu cand citea. Inainte se bucura la final, dupa ce realiza ca a reusit, acum simtea in timp ce citea acea bucurie.

Am scris cate un biletel in care am povestit, pe scurt, fragmente din povestea citita. Pentru a le pune in ordine, ele fiind destul de multe (8 biletele), le citeam si, pe rand, le adaugam in carte la imaginea corespunzatoare. Exercitiul acesta i-a placut foarte mult si citea chiar mai repede (din dorinta de a rasfoi cartea, banuiesc). Dupa ce toate biletelele erau in carte, la locul lor, le-am scos pe rand si le-am citit din nou. A rezultat o povestire a textului pe care, dupa ce a citit-o ea, m-a rugat sa i-o citesc eu inca o data. Cat de mult ii plac povestile!

 Ariciul care inteapa

Am vrut, initial, ca pe baza acestei lecturi sa-i trezesc interesul pentru notiuni despre circuitul apei in natura. Am studiat imagini, chiar si un filmulet minunat pe youtube, insa gandul ei era la ariciul nostru. Si s-a trezit brusc la viata abia cand i-am aratat un filmulet cu arici "de apartament". Erau asa de haiosi! Asa ca am lasat circuitul apei in natura pe alta data si ne-am pus pe facut arici...tridimensionali, ca doar trebuie sa intepe, nu?

Am lucrat in echipa: eu i-am decupat, ea a colorat si a lipit astfel incat toate elementele de pe pagina sa para ca "zboara" mi-a zis ea..."Da, mami, cu umbrela poti sa si zbori!"...si iata cum un copil a continuat sa gaseasca si alte intrebuintari acestei banale umbrele. Cu siguranta aceste povesti ofera o nota de optimism, de mister, chiar si obiectelor folosite numai in zile mohorate de noi, adultii.

Si da, ariciul nostru are o culoare deschisa pentru ca Dia si-a dorit aceasta culoare, probabil ca sa-l faca sa semene cu Micul Arici imbracat cu pelerina lui cea noua.

 

 4 ani si 4 luni

In Regatul de gheata

Cat de mult iubeste Dia cartile? A renuntat la locul de joaca si la mica gustare promisa, pentru ca a gasit o carte si isi dorea sa-i citesc mai curand povestea.  De mai multe ori pe zi o citim si nu ma mir ca stie deja pasaje pe de rost.  Cartea are si un CD audio, dar nu i se pare la fel de interesant ca atunci cand i-o citeste mami, bineinteles.Cand se joaca, isi imagineaza ca este Elsa sau Anna si striga in gura mare: "Doar iubirea adevarata te va salva!".

Este povestea a doua surori foarte apropiate in copilarie, dar care, cu timpul, ajung sa vorbeasca tot mai rar. Elsa trebuie sa gaseasca forta de a invinge frica ce o stapaneste, pentru a reusi sa-si controleze puterile neobisnuite, iar Anna este cea care o invata pe sora ei sa-si asculte inima. In carte apar si alte personaje minunate cum sunt: Kristoff, un spargator de gheata care o ajuta pe Anna in calatoria ei, Olaf, amuzantul om de zapada care isi doreste sa vina vara si sa se bronzeze la soare, trolii intelepti care ii dezvaluie Annei secretul: "Doar o iubire adevarata poate dezgheta o inima inghetata!"

Identificarea Norvegiei

 Harta Europei este un puzzle unde fiecare piesa reprezinta o tara, iar butonul piesei este amplasat pe capitala. Noi folosim aceasta harta ori de cate ori este specificat locul actiunii in povestile pe care le citim, sau numai pentru a le face conturul sau a le atribui drapelul potrivit. Modalitatile de joaca sunt nenumarate cu aceasta harta.

De data aceasta am identificat Norvegia si drapelul ei, drapel pe care l-am lipit pe castelul din Arendelle din imaginea de mai jos.

Tehnica mozaicului

Castelul din Arendelle ale carui usi si ferestre se deschid

Dia si Olaf cel haios urmarind imagini din spatele desenelor animate -vocile

 Dupa atata stat in casa din cauza varsatului de vant, in sfarsit am putut iesi la soare pentru a intra in pielea personajului Kristoff, spargatorul de gheata. Am pus apa in trei pungi si cate 2 soricei in fiecare punga (ocazie sa facem si putina matematica) apoi am bagat pungile in congelator. Dimineata erau tocmai bune pentru a-si incerca noul ciocanel.

Dupa putin timp insa, a descoperit o metoda mai rapida de a sparge gheata: o arunca in sus si o lasa sa se loveasca de pamant. Se spargea in mai multe bucatele. Dezavantaj: nu mai stia in care bucata sunt soriceii si nu era pregatita sa renunte la ei.

Ah, ce buni sunt soriceii! 

Se pare ca i-a gasit chiar pe toti dupa multe socoteli si emotii!

4 ani si 4 luni

Turnul Roz (Pink Tower)

Materiale Montessori (1)

Turnul Roz este un ansamblu de 10 cuburi care difera prin 3 dimensiuni: lungime, latime si inaltime. Exista cateva caracteristici care diferentiaza acest turn de oricare altul gasit in magazine. 
Astfel:
 -Toate cuburile sunt facute din lemn pentru ca cei mici sa sesizeze diferenta de greutate de la cel mai mic cu latura de 1 cm, la cel mai mare cu latura de 10 cm.
-Cuburile au aceeasi culoare pentru ca atentia sa fie concentrata asupra marimii si greutatii si nu asupra culorilor. Se stie ca la varste foarte mici copilul este atras, in primul rand, de culoare.

Turnul se construieste suprapunand cuburile de la cel mai mare la cel mai mic.
Avantaje:
-Materialul este autocorectiv, copilul fiind corectat de materialul insusi daca inverseaza ordinea cuburilor; Turnul va putea fi terminat numai cand cuburile vor fi puse in ordinea corecta.
-Cuburile mari il obliga pe copilul mic sa le tina cu doua maini, simtind astfel greutatea si marimea descrescanda de la un cub la altul.

 Confectionare:
Noi le-am facut din lemn de brad de aproximativ 10x10 cm, apoi le-am vopsit cu vopsea pe baza de apa.
 Si un sfat: faceti mai multe cubulete mici (cele cu latura de 1cm) pentru ca noua ne-au prins bine. Tot mutand turnuletul dintr-o parte in alta, rataceam mereu cubuletul acela asa de mic.

Se observa cum la primele cuburi abia reusea sa le ridice, ca sa nu mai spun cata munca depunea ca sa le poata fixa la locul potrivit. A cazut de cateva ori turnuletul dar a perseverat... iar in final... concentrare maxima...

 

Cata incantare ca a reusit!

2 ani

Lumina si culoare

Pentru ca au fost zilele asa de mohorate in ultima vreme, pentru ca Dia s-a luptat cu varsatul de vant, pentru ca m-a intrebat cand va veni vara, m-am gandit sa aduc putina culoare si ceva mai multa distractie in activitatile noastre. Si am adus... spectrul solar.
Inainte de a se trezi ea, am imbracat camera in multe, multe culori vesele, iar masa i-am impodobit-o in culorile curcubeului. Am urmarit cata energie a primit in doar cateva minute, doar privind materialele de pe masuta.

Enciclopedia Si eu vreau sa stiu de la editura Teora ne-a fost deseori de un real folos. Are informatii prezentate clar, pe intelesul copiilor, iar imaginile mari si frumos colorate surprind exact esentialul.
Dia a fost  incantata de viteza luminii. Copiii intuiesc atatea lucruri! Cand incercam sa-i explic despre viteza extraordinara pe care nu o poate ajunge niciun avion rapid...ea mi-a spus: "Nu, avionul nu, dar Doamne-Doamne da...adica Doamne-Doamne sta acolo sus in cer de unde vine lumina." Tocmai vorbisem despre faptul ca lumina este trimisa in cea mai mare parte de soare, ca luna nu are lumina proprie... Ii place sa vorbim, dar viteza luminii a fascinat-o. A pus o gramada de intrebari.

Apoi am citit despre culorile spectrului solar si cu ajutorul setului de la Noriel, Bazele stiintei, am pus in practica, observand combinatiile de culori cu ajurotul discurilor colorate. A montat apoi culorile pe titirezul colorat si a fost incantata sa-l roteasca iar si iar. Ne-am incheiat activitatea cu o plansa pe care a colorat curcubeul. Si-n timp ce colora, mi-a amintit ca atunci cand era mica ii citeam o carte cu Bobita care isi dorea sa urce pe curcubeu. Nu ma gandisem la ea, dar am scos-o din biblioteca si am recitit-o -Bobita si Buburuza...ce repede trece timpul!

Si pentru ca-i plac asa de mult cartile si pentru ca deja citeste binisor, am exersat cititul pe minunata carticica de la editura Egmont, Clopotica. Colectia Disney zanele este una minunata pentru copiii care au ajuns deja sa citeasca, poate cu putin ajutor (in cazul nostru la grupurile de litere) si care iubesc zanele. Iar Diana le adora!...pe zane, pe printese, pe sirene... pur si simplu le adora! Asa ca am vorbit muult timp despre zanele din Clopotica (Tinker Bell) si ne-am hotarat, in ton cu tema, sa o costumam in Iridessa, printesa luminii din cartea amintita.

 

Diana-printesa luminii

 

 Am inceput prin a confectiona rochita de zana dar, pentru ca nu avea rabdare si nici material textil nu aveam, am capsat o coala de hartie si i-am taiat cateva franjuri. Apoi am facut rapid coroana, iar fasiile de hartie pentru bagheta zanei au fost taiate de Dia... un exercitiu minunat pentru degetelele ei, dar mai ales pentru exersarea perseverentei (capitol la care avem de lucrat). Iar rezultatul: un copil fericit si jucaus!

 

Cand am cumparat parasuta colorata pentru a ma juca impreuna cu elevii de la scoala, recunosc ca mi-a parut putin rau ca a fost cam scumpa...insa azi am realizat ca este potrivita chiar si intr-o casa micuta ca a noatra si ca a putut fi minunat manevrata numai de mine si de Dia. Fiind doar noi insa, nu am putut sa fac poze sugestive. Voi adauga o poza facuta cu putin timp in urma la o minunata intalnire la BBCenter unde am prezentat cateva dintre materialele Montessori facute de noi.
Este un material foarte usor care se ridica in aer si coboara exact ca o parasuta (de unde si denumirea). Copiii se distreaza sarind sa o atinga sau grabindu-se sa ajunga in partea opusa inainte ca parasuta sa cada peste ei, sau poti pune o mingiuta usoara pe ea si, in lucru de echipa, sa incerci sa faci mingea sa se roteasca fara sa cada prin gaura din mijloc. Va dati seama ca rochita Diei din hartie a ramas undeva, in urma.

 

Mini-album foto

Este minunat cate se pot face daca te apleci asupra copilului, asupra intereselor lui. Dia este fascinata de imaginea ei de cand era bebelus sau mai mica. Ideea nu este ca atunci era mai mica, ci ca acum este mai mare. Se hraneste cu toate informatiile care o asigura ca este mai mare, ca stie mai multe, ca poate face mai multe decat in trecut. Si este in regula, zic eu, atata timp cat nu incearca sa se compare cu altii, ci cu sine insasi. Dar societatea in care traim, din pacate, ii cultiva si aceasta dorinta de a se compara cu ceilalti, de a fi mai buna decat ei, dorinta care, negresit, vine impreuna cu teama de esec...mai ales ca ea tinde sa renunte repede la lucrurile care ii par complicate.

Si pentru a combina culoarea cu imaginea ei, am realizat un mini-album punand pe fiecare pagina o Dia mica... la nastere, la un an, la 2 ani, la 3 ani si la 4 ani. Inca ma mai mir cat de repede a trecut timpul si ma minunez de natura asta proasta a omului de a nu intelege ce este cu adevarat important in viata sa.

Cercurile le-am decupat eu din burete, fiind mai greu de taiat, iar ea si-a lipit pozele de la Dia cea mai mica la cea mai mare. Tati ne-a prins cercurile cu un plastic topit, astfel incat sa ramana lipite unele de altele.

 

Joc cu zar

 Ii plac foarte mult jocurile cu zar. Azi am gandit un joc folosindu-ne de materialele pe care le aveam acasa. Suntem intr-un punct in care nu vizualizeaza din prima un hexagon si un pentagon, fiind necesar sa le numere mereu laturile. Asa ca, printre formele geometrice bine cunoscute de ea, am introdus si aceste doua forme. Toate formele geometrice au laturile colorate in portocaliu, mov sau verde (le-am facut pe coli A4 la calculator apoi le-am laminat). Cu ajutorul a 2 zaruri cu fete colorate luam doua bete in culorile indicate. Daca erau culori binare isi gaseau imediat locul, dar daca erau primare trebuiau facute combinatii  pentru a fi schimbate cu unele de culori binare. De exemplu, daca am obtinut un bat rosu il tin in mana si astept pana obtin si unul galben ca sa le schimb pe unul portocaliu, sau pana obtin unul albastru ca sa le schimb pe unul mov. Jocul se poate juca si sub forma unui comcurs pana ce unul dintre participantii la joc isi completeaza toate laturile figurilor geometrice. Cu Dia insa, prefer sa-l jucam colaborand, lucrand impreuna, in aceeasi directie, din motive mentionate mai sus.

 

4ani si 4 luni